La revedere lui Postin, marele căpitan al C.D. Burriana
O accidentare gravă a precipitat retragerea unuia dintre marii căpitani ai fotbalului provincial din Castellón în ultimul deceniu: Borrian Agustín Barrachina, cunoscut sub numele de Postin. Fundașul central în vârstă de 37 de ani plănuise să-și închidă ghetele la sfârșitul acestui sezon, dar o accidentare gravă la genunchi i-a adus adio de la football, un sport care i-a dat atât de mult și la care a contribuit și el atât de mult.
A vorbi despre Postin înseamnă a te referi la unul dintre cele mai proeminente nume din istoria recentă a fotbalului din Burriana și, prin extensie, fotbalului din provincia Castellón. Pe urmele fratelui său Raúl Barrachina, a început să joace pentru Puerto de Burriana în urmă cu mai bine de trei decenii înainte de a se muta la CD Burriana (cu câteva scurte perioade la Consbur și Alcalà). După acea scurtă pauză, a câștigat un loc în prima echipă la clubul celest și a fost aproape de promovarea în Tercera Divisió în 2011. Un gol în ultimul minut la Requena i-a refuzat succesul, dar a revenit un an mai târziu în El Collao împotriva lui Alcoyano B, devenind o piesă cheie în returul echipei de șase ani în competiția de stat.
2 ani în Divizia a III-a
După perioada petrecută pe stadionul Castalia, fundașul s-a întors la San Fernando pentru a-și cimenta moștenirea în tricoul albastru, pe care l-a purtat cu mândrie de la începuturile sale în categoriile inferioare și până în ultimele sezoane, mânuind autoritatea unui căpitan și respectul comunității fotbalistice. Un total de 15 sezoane apărând culorile Burriana în mai mult de 500 de meciuri spun totul; o traiectorie care include participarea la până la patru faze de ascensiune.
Un rămas bun emoționant
Pentru căpitanul clubului de fotbal Burriana, nu este o perioadă ușoară. "Toate rămas-bunul poartă întotdeauna o tristețe profundă. Și aceasta nu va fi diferită; poate că este puțin nedrept din cauza modului în care s-a întâmplat." Și adaugă: „Am fost clar că acesta va fi ultimul meu an; așa am decis și, fidel principiilor mele, așa trebuia să fie”. "Sentimentul pe care l-am avut de fiecare dată când am sărit pe teren cu numărul 4 pe spate și cu scutul tatuat pe inimă. Multe jocuri și kilometri parcurși pentru a da tot ce am mai bun; pentru clubul meu, pentru colegii mei și pentru acel fan neobosit care a fost mereu acolo", conchide Postin.